Ruptura de Menisc

Fiind cea mai complexa si des folosita articulatie a corpului uman, genunchiul este frecvent implicat in traumatisme si in aparitia unor leziuni, ruptura de menisc numarandu-se printre cel mai des intalnite leziuni.

Pentru a afla daca aveti o ruptura sau o fisura de menisc la genunchi, trebuie sa stiti ca semnele care arata aparitia unei fisuri de menisc sunt tumefierea articulatiei si o durere usoara care apare in timpul mersului  si care de obicei se accentueaza  la ridicarea greutatilor si la miscarea de torsiune a genunchiului.

Spre deosebire de ruptura de menisc, fisura de menisc reprezinta doar o leziune usoara a meniscului care permite deplasarea individului, vindecarea acesteia fiind prin repaus si program de tratament de recuperare nechirurgical.

Stabilirea exacta a caracterului leziunii se face prin examen clinic ortopedic urmat de analiza RMN.

In majoritatea cazurilor, rupturile de menisc se produc in timpul practicarii sporturilor, leziunea fiind cauzata de o miscare de torsiune (rotatie) a genunchiului.

De asemenea, ruptura/ fisura de menisc poate aparea si la persoanele in varsta, ca urmare a uzarii/ degenerarii meniscului.

Alte cauze care favorizeaza ruptura sau fisura meniscului sunt supraponderabilitatea, alimentatia deficitara, hidratarea insuficienta a organismului si fumatul.

In cazul sportivilor, leziunea meniscului se produce de cele mai multe ori atunci cand atletii efectueaza miscari bruste sau solicitante precum cele de mai jos:

Primul semn in aparitia unei rupturi de menisc este prezenta durerii, insotita de un zgomot de trosnet. Dupa ce ruptura a avut loc, genunchiul va prezenta tumefactie si rigiditate iar miscarea de flexie la nivelul articulatiei devine limitata. Durerea se face simtita mai ales in timpul efectuarii miscarilor de rotatii ale genunchiului, genoflexiuni, efort.

In functie de caracterul leziunii meniscale se pot distinge mai multe tipuri de rupturi de menisc: verticale sau longitudinale, orizontale, oblice, transversale sau radiale, degenerative si complexe.

Ruptura de menisc verticala sau longitudinala, asa cum i se mai spune, se produce de-a lungul cartilajului si este paralela cu extremitatea acestuia. Caracterul leziunii permite rezolvarea acestui tip de ruptura prin coaserea meniscului cu ajutorul artroscopului, operatia fiind neagresiva si nedureroasa.

Cauzele apartitiei rupturii verticale a meniscului sunt traumatismele, iar persoanele afectate fac adesea parte din randul copiilor sau adultilor, mai putin cei cu varsta inaintata.

Ruptura de menisc orizontala intrerupe total mijlocul meniscului si apare de cele mai multe ori ca urmare a unui traumatism puternic suferit in timpul practicarii unui sport ce implica contact (fotbal, handbal, rugby).

In cazul unei rupturi orizontale, meniscul se poate trata doar prin interventie chirurgicala.

Ruptura de menisc oblica incepe de la centrul cartilajului si continua catre periferia acestuia.

Acest tip de ruptura se poate trata doar prin meniscectomie, operatie artroscopica ce implica proceduri de curatare si conturare a suprafetei lezate.

Ruptura radiala de menisc se aseamana ca pozitionare cu cea orizontala, pornind perpendicular, din partea centrala a cartilajului catre periferie.

In functie de localizare si daca zona lezata este vascularizata, ruptura radiala se poate vindeca fara interventie chirurgicala. 

Ruptura degenerativa a meniscului apare la persoane de peste 35-40 de ani, fara ca acestea sa sufere traumatisme, de multe ori din cauza uzurii asociate unui stil de viata nesanatos si dezechilibrat (alimentatia improprie, fumatul, slaba hidratare a organismului, etc).

Acest tip de ruptura are un caracter orizontal, neregulat si complex, fiind deseori intalnita la persoanele afectate de gonartroza.

In cazuri "fericite" rupturile meniscurilor pot fi izolate, neimplicand si alte componente ale articulatiei genunchiului. Exista insa si cazuri in care ruptura de menisc poate si insotita de rupturi de ligamente colaterale/ incrucisate, entorse ale genunchiului, leziuni cartilaginoase sau capsulare. Acest tip de ruptura poarta denumirea de ruptura complexa a meniscului.

Tratamentul chirurgical artroscopic, adica operatia de menisc, este cel mai eficient deoarece previne instalarea procesului degenerativ al articulatiei si ofera un timp mai rapid de vindecare.

Necesitatea operatiei de menisc se stabileste prin teste clinice de solicitare a articulatiei in diverse pozitii efectuate la clinica de ortopedie. In cazul in care exista indicii suficiente ce conduc catre diagnosticul de ruptura de menisc, medicul ortoped va indica examinarea suplimentara a genunchiului prin RMN.

Netrata chirurgical, ruptura de menisc poate conduce la instabilitatea genunchiului dureros, hidrartroze repetitive (apa la genunchi), atrofierea muschiului cvadriceps, lezarea cartilajului tibiei/ femurului si aparitia gonartrozei.

De cele mai multe ori operatia de menisc se efectueaza artroscopic prin meniscectomie partiala sau mai rar, prin meniscectomie totala.

Meniscectomia partiala se realizeaza prin artroscopie daca partea exterioara a meniscului este integra, curatand si regularizand partea interna lezata si avand in vedere pastrarea unei portiuni cat mai mari din menisc.

De asemenea, in cazurile in care meniscul a fost fracturat vertical (ruptura longitudinala), artroscopia implica doar coaserea (vezi poza alaturata).

Procedura de artroscopie menisc face parte din microchirurgia ortopedica minim-invaziva, avand ca avantaje principale timpul rapid de externare si recuperare.