Ruptura de Ligamente

Ruptura de ligament reprezinta cel mai sever grad de lezare ligamentara ce survine in urma exercitarii unui stres major la nivelul articulatiei, dincolo de posibilitatile normale de functionare ale acesteia.

In timpul unui astfel de stres,  ligamentele se intind la maxim ceea ce face posibila ruptura definitiva (entorsa de grad 3) si chiar  smulgerea capetelor acestora de pe osul la care sunt conectate. 

Cele mai dese rupturi ligamentare apar la nivelul articulatiilor vulnerabile, respectiv genunchiul sau glezna, insa pot fi localizate uneori si la celelate incheieturi (umar, cot, mana, etc).

In majoritatea cazurilor, ruptura de ligamente isi face aparitia la sportivii, in timpul antrenamentelor sau competitiilor, datorita traumatismelor, rasucirilor, schimbarilor de directie, incetinirilor bruste sau aterizarilor gresite cu impact dur asupra articulatiei.

De asemenea, ruptura de ligamente poate aparea chiar si la persoanele tinere sau in varsta ce nu practica sportul in mod frecvent.

Astfel de accidente sunt favorizate la nivelul articulatiilor membrelor inferioare,  deoarece greutatea impreuna cu stresul exercitat pe articulatie nu mai pot fi suportate de catre ligament, fortandu-l sa cedeze.

Primul semn in aparitia unei rupturi de ligamente este prezenta durerii, insotita de umflarea gleznei/ genunchiului. Dupa ce ruptura a avut loc, genunchiul/ glezna va prezenta rigiditate, miscarea devenind limitata.

Ruptura de ligamente, fie ca este localizata la nivelul genunchiului, gleznei, umarului sau altei articulatii, se descopera prin examinarea clinica a medicului ortoped, urmata de radiografie/ RMN.

Uneori, ruptura de ligamente poate fi insotita de leziuni grave precum fisura sau ruptura meniscului, luxatia genunchiului, fisura sau fractura platoului tibial, fisura sau fractura extremitatii femurului.

In cazul in care ruptura este clara, totala, si este completata de leziuni grave precum cele specificate mai sus, singura metoda de tratare este cea chirurgicala, respectiv artroscopica.

Desi simptomele specificate mai sus pot indica o posibila ruptura de ligamente, de multe ori leziunea poate fi mai putin grava (ex: entorsa de grad 1 sau 2), caz in care tratamentul se modifica corespunzator, nemaifiind nevoie de artroscopie.

Rupturile de ligamente la genunchi sunt unele dintre cele mai frecvente leziuni in sport, mai ales daca sportul respectiv implica contactul cu adversarul. Ruptura apare in urma unui traumatism sau atunci cand genunchiul se afla in hiperextensie, avand ca semne de aparitie atat durerea si umflarea, cat si limitarea mobilitatii.

Primele masuri ce trebuiesc luate in acest caz sunt aplicarea unei pungi de gheata in zona genunchiului, stoparea activitatii ce provoaca durerea, apoi consultarea unui medic ortoped pentru stabilirea gravitatii leziunii.

Rolul ligamentelor incrucisate este de a controla deplasarea anterioara si posterioara a genunchiului, acestea incrucisandu-se in forma de x si luandu-si denumirea in functie de pozitie: incrucisat anterior si incrucisat posterior.

Factorii care determina ruperea ligamentului incrucisat anterior (LIA) sunt oprirea brusca, schimbarea subita a directiei, saritura incorecta, incetinirea in timpul alergarii.

Primele semne in cazul producerii leziunii sunt prezenta unui zgomot de pocnet, durere si inflamare, instabilitatea genunchiului, incapacitatea de a efectua miscare de flexie/ extensie, disconfort in timpul deplasarii.

Pozitionate pe partile laterale ale genunchiului, ligamentele colaterale mediale (LCM) sau laterale (LCL) sunt benzi de tesut fibros cu rolul de a controla miscarea laterala a genunchiului, protejandu-l impotriva miscarilor neobisnuite.

Ruptura de ligament colateral se produce in urma unui traumatism foarte puternic si poate aparea in mijlocul ligamentului sau in locul unde ligamentul patrunde in os.

Leziunile la acest nivel se produc in timpul desfasurarii activitatilor sportive sub actiunea unei forte care din interior, sub greutatea corpului,  impinge genunchiul spre exterior cauzand hiperextensie.

Entorsa de glezna reprezinta cel mai intalnit accident in sport, 4 din 10 sportivi suferind de acest traumatism (de obicei baschetbalisti, fotbalisti, voleibalisti sau handbalisti).

Fiind catalogata drept entorsa de grad 3, ruptura laterala sau mediala a ligamentelor gleznei apare cu precadere la sportivii de performanta (la fel ca si in cazul rupturii ligamentelor genunchiului) si mai rar la persoanele obisnuite.

Ruptura de ligamente la glezna este cauzata de suprasolicitarea articulatiei gleznei in mod regulat, putand aparea si datorita unui stres articular survenit in urma unei intinderi sau entorse ligamentare nerecuperate din trecut.

Ca mijloc de recuperare, in cazul unei rupturi totale de ligamente singurul tratament posibil este cel chirurgical, respectiv artroscopia de glezna (ligamentoplastia gleznei). De specificat este faptul ca daca ligamentele capsulare nu sunt rupte total, ci doar partial, acestea pot fi vindecate sub terapie conservatoare, fara a se interveni chirurgical.

Interventia chirurgicala de refacere a ligamentelor rupte (incrucisate/ colaterale ale genunchiului sau interne/ externe ale gleznei) se realizeaza prin operatii artroscopice denumite ligamentoplastii.

Refacerea ligamentelor pe cale artroscopica consta in suturarea (daca este posibil) sau inlocuirea ligamentului rupt cu o grefa de tesut in scopul revenirii stabilitatii genunchiului sau gleznei.

Ligamentoplastia este o procedura mai putin invaziva si consta in efectuarea unor incizii mici cu ajutorul artroscopului, minimizand durerea si timpul de recuperare.

In foarte multe cazuri, in urma traumatismului, ruptura de ligamente este insotita de alte leziuni articulare si aparitia corpilor straini articulari. Netratate la timp sau tratate necorespunzator, aceste afectiuni pot degenera mai tarziu in boli grave precum artroza.