Fractura de umar

Fractura de umar este o ruptura sau o intrerupere a continuitatii a unuia din cele 3  oase: scapula (os plat triunghiular cu partea superioara denumita acromion), clavicula (os lung ce leaga scapula de stern)  si humerusul (os lung al bratului).

Oasele umarului sunt unite intre ele prin ligamente, tendoane, muschi si capsula articulara, aceastea putand fi de asemenea lezate atunci cand fractura se produce. Alte afectiuni frecvente sunt luxatiile de umar.

Mai departe, anatomia umarului prezinta 3 articulatii, dupa cum urmeaza:

• Articulatia gleno-humerala
• Articulatia acromio-claviculara
• Articulatia sterno-claviculara

Principala articulatie a umarului (art. gleno-humerala) este formata din cavitatea glenoida in care intra capul humeral. Muschii articulatiei gleno-humerale sunt:
- coafa rotatorilor, strat muscular format din 4 muschi (subscapular, supraspinos, subspinos si rotundul mic);
- muschii superficiali.

Fractura de umar afecteaza toate categoriile de varsta, avand ca principale cauze traumatismele violente precum   caderile pe umar, loviturie directe sau accidentele auto. Coliziunile violente suferite de atletii ce practica sporturi de contact (handbal, rugby) pot fi cauze ale fracturii de umar.

Principalele cauze de aparitiei a fracturii de umar sunt:

Fractura de umar poate avea simtome usor diferite in functie de osul fracturat, insa in general persoana afectata va resimti urmatoare:
 

Medicul ortoped va examina umarul pacientului si va pune intrebari cu privire la modul in care s-a produs fractura, apoi va cere efectuarea de radiografiei. In cazuri speciale, se poate cere suplimentar o tomografie de umar. 

Fractura  stabila de tibie este o fractura inschisa in care extremitatile discontinue rezultate in urma rupturii diafizei tibiale sunt aproape aliniate perfect.

Complicatiile ce pot aparea in timpul tratamentului sunt de obicei reduse, cele doua fragmente osoase ale tibiei fracturate sudandu-se fara mari probleme, fara a fi necesara interventia chirurgicala.

Spre deosebire de fractura stabila, fractura instabila apare atunci cand tibia prezinta o discontinuitate evidenta, respectiv segmentele diafizei se deplaseaza si se separa avand un aspect neliniar.


Pentru a alinia cele doua segmente la locul lor, tratamentul in caz de fractura instabila mecesita de cele mai multe ori interventie chirurgicala. 

Fractura transversala de tibie rezulta din accidente auto sau sportive grave, respectiv traumatisme directe si violente ce fac ca diafiza tibiala sa se fractureze intr-o linie orizontala.

Acest tip de fractura ppoate fi instabila, mai ales daca in urma accidentului a fost rupta si diafiza fibulei (segmentul median al peroneului).

Tratamentul fracturii de umar se stabileste de catre medicul ortoped, de la caz la caz, luandu-se in considerare inclusiv varsta, starea generala de sanatate si gradul de toleranta la medicamente.

Fracturile de umar mai putin severe (inchise, nedeplasate) necesita tratament ortopedic, fara ca pacientul sa fie suspus unei operatii. Acest tratament consta in imobilizarea umarului, compresii cu gheata si tratament medicamentos contra durerii.

In cazul fracturilor de umar deschise, atunci cand unul din oase iese prin piele la exterior, tratamentul indicat este cel chirurgical, respectiv repozitionarea si fixarea cu suruburi si placi speciale. Acelasi tip de tratament se prefera si in cazul fracturilor inchise cu deplasare.  

Atunci cand nu se aplica un tratament corespunzator, fractura de umar poate genera sechele, de aceea este bine ca pacientul sa constientizeze riscurile si complicatiile la care se supune.

Tratarea unei fracturi de umar dureaza in functie de severitate, de la cateva saptamani, la cateva luni. Chiar daca tratamentul aplicat este chirurgcial sau nechirurgical, necesita o perioada de imobilizare urmata de recuperare.

Daca fractura nu a fost severa, se va observa un progres relativ rapid si o refacere satisfacatoare dupa aproximativ 1 luna de zile. Pacintul va trebui sa efectueze exercitii kinetoterapeutice ce vor ajuta la reducerea rigiditatii, cresterea gradului de mobilitate si imbunatatirea tonusului muscular.
 

Pacientii cu fractura de umar se supun anumitor riscuri si complicatii, mai ales daca sunt fumatori, diabetici sau au varsta inaintata.

Pe langa complicatiile obisnuite ce caracterizeaza orice operatie (infectie, sangerare, cheguri de sange, durere, greata sau lezare neurovasculara), exista si riscuri precum: intarzierea in vindecare, dezvoltarea artritei, durerile datorate placilor si suruburilor.

In ceea ce priveste tratamentului nechirurgical exista riscul ca fractura sa se deplaseze inainte de vindecare sau ca fragmentele osoase sa se miste si osul sa se vindece intr-o pozitie gresita. Atunci cand se intampla acest lucru, riscul de artrita creste considerabil.