Luxatia de genunchi - simptome si forme de tratament

Traumatismele suferite la nivelul membrelor inferioare sunt extrem de întâlnite la toate vârstele și sunt cauzate de apariția accidentelor. Genunchiul este una dintre cele mai afectate zone, iar structura sa anatomică este destul de complexă. Rotula este singurul os din compoziția genunchiului, iar luxația de genunchi presupune vătămarea acestuia sau a celorlalte părți ale articulației genunchiului.

Scurtă anatomie a genunchiului

Rotula este un os sesamoid de mici dimensiuni care face legătura dintre mușchii coapsei și cei ai tibiei. Rotula este un os aflat în continuă mișcare, iar în timpul accidentărilor aceasta alunecă în interiorul capsulei rotuliene. Astfel de situații se pot întâlni atât la femei, cât și la bărbați, iar cele mai multe astfel de accidentări apar în rândul persoanelor care practică sport.

Rotula poartă denumirea de patelă, iar împreună cu ligamentele formează articulația genunchiului. Luxația apare atunci când atât rotula, cât și ligamentele sunt afectate în același timp, iar în cazul în care doar ligamentele suferă deteriorări apare entorsa. Luxația și entorsa sunt două afecțiuni complet diferite, care transmit simptome și presupun tratamente diferite și specifice.

Simptome resimțite în urma luxației de genunchi

După cum am menționat și mai sus, simptomele luxației sunt diferite de cele ale entorsei și implicit, mai severe. Fiind o afecțiune extinsă, luxația poate transmite stări de durere acută, imposibil de suportat. În urma traumatismului, genunchiul capătă un zgomot caracteristic atunci când este mișcat și anume o pocnitură. În felul acesta ne putem da seama că este vorba de o luxație.

Durerea crâncenă și pocnetul sunt însoțite și de alte simptome specifice cum ar fi:

• Tumefacția imediată a zonei;
• Umflarea și deformarea zonei afectate;
• Imposibilitatea întinderii piciorului;
• Deplasarea rotulei spre exteriorul genunchiului;
• Imposibilitatea mobilizării zonei afectate.

Toate aceste simptome sunt analizate cu atenție de către medicul specialist în vederea stabilirii unui diagnostic exact. Simptomele resimțite sunt cele care fac diferența între entorsă și luxație, iar mai apoi este stabilit diagnosticul cu ajutorul unei radiografii.

Forme de tratament pentru luxația de genunchi

Pentru stabilirea modalității de tratament a unui astfel de traumatism este necesar un diagnostic corect. Acesta se stabilește cel mai sigur cu ajutorul unei radiografii sau a unui RMN local. În felul acesta se observă dacă ligamentele, cartilajele sau membrana sinovială au fost și ele afectate.

Luxația de genunchi poate fi tratată pe cale non-chirurgicală sau pe cale chirurgicală, în funcție de stadiul în care se află. De cele mai multe ori, luxația de genunchi poate fi tratată prin metode non-chirurgicale, mai ales dacă este vorba de o luxație laterală. Tratamentul non-chirurgical presupune următoarele metode:

• Medicamente antiinflamatorii;
• Analgezice care au ca scop reducerea durerii;
• Imobilizarea genunchiului cu ghips sau orteză;
• Aplicarea compreselor cu gheață;
• Perioade îndelungate de ședere, fără mișcarea bruscă a piciorului;
• Deplasarea cu ajutorul cârjelor pentru a evita presiunea la nivelul genunchiului;
• Imobilizarea cu fașă elastică.

Toate aceste metode pot fi folosite dacă luxația este laterală, iar rotula și ligamentele nu sunt deteriorate grav sau complet. În cazul în care luxația de rotulă este recidivantă sau rotula este instabilă, este recomandat tratamentul chirurgical. Acesta este singurul care poate da rezultate pe termen lung în astfel de situații.

Există 3 tipuri de intervenții chirurgicale care depind de factorii răspunzători pentru recidivanța sau instabilitatea rotulei:

1. Adâncirea șanțului rotulei prin trohleoplastie.
2. Reconstrucția ligamentului patelofemural intern.
3. Distalizarea și medializarea tuberozității tibiale.

Toate aceste metode se pot face împreună sau separat în funcție de necesitate. Spre exemplu, dacă în timpul luxației este afectat și cartilajul atunci este nevoie și de o reconstrucție de cartilaj și astfel vor fi 2 tipuri de intervenție în același timp.

De cele mai multe ori, luxația se vindecă pe cale non-chirurgicală. Dacă afecțiunea nu este tratată la timp sau perioada de recuperare nu este respectată, există șanse mari ca afecțiunea să avanseze. În cazurile în care avansează prea multe, doar tratamentul chirurgical mai poate vindeca zona afectată.